Nu, nu înnebunești. Ai doar un atac de panică.

Teama că înnebunesc. Este una dintre cele mai intense frici pe care le aud de la clienții mei în timpul atacurilor de panică.

Inima îți bate rapid. Respirația devine scurtă. Îți tremură corpul. Ai senzația că ceva groaznic urmează să se întâmple.

Și poate te-ai gândit: „Ce se întâmplă cu mine? Oare o iau razna?”

Adevărul este: NU. Nu ești pe cale să înnebunești. Trăiești o reacție intensă a unei părți interioare din tine care simte frică extremă.

Ce este un atac de panică?

Un atac de panică este o reacție bruscă și intensă a sistemului nervos. Apare când o parte din tine – poate o parte hipervigilentă, poate o parte care a fost rănită în trecut – percepe un pericol, chiar dacă realitatea nu confirmă această amenințare.

În cadrul metodei Internal Family Systems (IFS), înțelegem aceste reacții ca venind de la părți interioare. Nu sunt „defecțiuni”. Nu sunt „slăbiciuni”. Sunt strategii de protecție ale psihicului tău.

Ce simți în timpul unui atac de panică?

  1. Frică intensă fără un motiv clar
  2. Gândul că îți pierzi controlul
  3. Teama că înnebunești
  4. Dificultate în respirație
  5. Amorțeli, palpitații, transpirație excesivă

Acestea sunt reacții normale ale corpului în fața unui pericol perceput. Chiar dacă acel pericol nu este real, corpul reacționează ca și cum ar fi.

În terapie, învățăm să:

  1. Identificăm ce parte din tine se activează
  2. Îi ascultăm mesajul, în loc să o înăbușim
  3. Îi oferim siguranță, structură și calm

În psihoterapia scurtă strategică, lucrăm cu aceste reacții prin tehnici clare, care ajută corpul să revină la starea de echilibru și mintea să nu se lase acaparată de catastrofizare.

Poveste reală (anonimizată)

Andrei, 32 de ani, a ajuns la mine după ce a avut 3 atacuri de panică în trafic. Se temea că va înnebuni, că va leșina și că va pierde controlul.

Am descoperit împreună că o parte din el, care fusese martoră la o ceartă violentă în copilărie, se activa brusc când simțea aglomerație sau zgomot intens. Nu era „el” cel anxios. Era o parte din el care striga: „Pericol!”.

După câteva ședințe, Andrei a învățat să recunoască această parte, să o liniștească și să nu se mai lase acaparat de reacția de panică.

În concluzie:

Nu ești stricat. Nu înnebunești. Dar e important să nu ignori ce se întâmplă în tine.

Dacă ai trecut prin atacuri de panică și vrei să înțelegi ce parte din tine generează această reacție, programează o sesiune aici: https://calendly.com/cgdandes