Zilele astea, mi-am propus să examinez criteriile legate de stilurile de atașament și am considerat că ar fi oportun să vi le împărtășesc și vouă, în cazul în care încă nu le-ați studiat. Teoria stilurilor de atașament își are originile în lucrările lui John Bowlby (continuata ulterior si de alți autori), care ne spune că experiențele pe care le-am avut cu cei care ne-au îngrijit în copilărie au o profundă influență asupra relațiilor pe care le vom dezvolta ulterior ca adulți. El sugerează că un copil dezvoltă astfel un model intern bazat pe aceste interacțiuni cu părintele, model ce devine sistemul său de credințe și convingeri pentru viitor.
Atașamentul de tip Anxios – Preocupat
Acest tip de atașament se remarcă prin:
- Dorința puternică de apropiere în relație.
- Expunerea constantă a insecurităților, cu îngrijorare persistentă legată de respingere.
- Sentimentul de nefericire în absența unei relații strânse.
- Utilizarea jocurilor de putere pentru a menține atenția (șantaj emoțional, încercări de a provoca gelozie, amenințări cu despărțirea fără a o pune în practică).
- Dificultatea de a-și exprima nemulțumirile în mod clar, așteptând ca partenerul să ghicească.
- Manifestări dramatice și revoltate.
- Tendința de a lua personal orice situație în relație.
- Cedarea în fața deciziilor, lăsând partenerul să conducă.
- Teamă constantă că mici acțiuni pot deteriora relația, considerând că trebuie să depună eforturi extraordinare pentru a o menține.
- Suspiciune constantă cu privire la infidelitatea partenerului.
Atașamentul de tip Distant – Evitant
Manifestările acestui tip de atașament sunt:
- Preferința pentru relații neimplicate și sufocante.
- Importanța semnificativă acordată independenței personale.
- Evitarea dependenței reciproce.
- Evidențierea și adoptarea independenței în discurs și comportament, chiar dacă în adâncul lor doresc relații apropiate.
- Critici insinuante asupra valorii tale și a foștilor parteneri.
- Utilizarea strategiilor de distanțare emoțională sau fizică.
- Exagerarea importanței limitelor în relație.
- Viziune nerealistă și rigidă asupra modului în care ar trebui să funcționeze o relație.
- Tendința de a se retrage sau exploda în timpul conflictelor.
- Comunicarea neclară a intențiilor.
- Dificultăți în discutarea stadiului relației.
Atașamentul de tip Temător – Evitant
Manifestările acestui tip de atașament includ:
- Disconfortul în a deveni foarte intim cu cineva.
- Dorința de relații emoționale apropiate, dar dificultatea în a avea încredere în cineva sau a depinde de acea persoană.
- Temeri cu privire la posibilitatea de a fi rănit prin apropiere excesivă.
- Transmiterea de semnale amestecate și neclaritate în privința dorințelor.
- Neîncredere și teamă că partenerul ar putea profita de ei.
Atașamentul de tip Securizant (sănătos)
Acest tip de atașament se caracterizează prin:
- Abilitatea de a se apropia emoțional de ceilalți.
- Confortul în a depinde de alții și de a fi depins de alții.
- Lipsa preocupării cu privire la timpul petrecut singur sau la acceptarea celorlalți.
- Fiind o bază stabilă în relație, încrederea în partener și luarea deciziilor importante împreună.
- Flexibilitate în înțelegerea modului în care funcționează relația.
- Comunicarea eficientă a problemelor, fără inflamare emoțională sau jocuri de putere.
- Capacitatea de a ajunge la compromisuri constructive în rezolvarea conflictelor.
- Lipsa fricii de angajament sau de gradul de dependență în relație.
- Privire pozitivă asupra relației, fără a o percepe ca pe o povară.
- Apropierea consolidează legătura.
- Integrarea partenerului în cercul de prieteni și familie relativ devreme.
- Exprimarea naturală a sentimentelor.
Este important să înțelegem că modelele dificile de atașament (anxios, distant și evitant) pot prezenta grade variate de patologie; ele nu se regăsesc în aceeași măsură la toti cei care le manifesta și nu reprezintă alegeri conștiente făcute de adulții în cauză. Aceste modele sunt încorporate în psihicul persoanei în urma interacțiunilor disfuncționale și deconectante din copilărie, cu unul sau ambii părinți, care la rândul lor au avut comportamente disfuncționale. Aceste programe au rolul de a proteja copilul de durerea abandonului sau respingerii.
Problema apare atunci când copilul devine adult și rămâne captiv stimulilor care declanșează aceste programe, readucând la suprafață durerea. În timp ce individul nu se eliberează de identificarea cu posibilitatea de a fi din nou victimă și nu se concentrează pe propria sănătate emoțională și recuperare, tendințele nesănătoase se repetă, alimentând patologia și compromițând relațiile viitoare.
De asemenea, merită menționat că o persoană anxioasă sau evitantă de cele mai multe ori nu va găsi de obicei atractiv un partener cu un stil de atașament securizant, deoarece acesta nu furnizează material pentru jocurile lor emoționale (îl găsește plictisitor). Trecerea la un model sănătos de relaționare nu depinde doar de informare, ci necesită și eforturi pentru a înțelege logica funcționării emoțiilor. Deoarece răspunsurile emoționale sunt mai rapide decât gândurile rationale, este crucial să ne concentrăm asupra dezvoltării unei abordări diferite și sănătoase.